Marcas de ayer.

Am zambit ironic.
Raisa:Nu ma asculta niciodata,o sa trec si peste asta...

Daniel: O sa-mi dau "demisia."

Am lasat caietul pe canapea si m-am intors cu fata spre el.
Raisa:Nu,ne descurcam noi,stiu ca ai nevoie de bani.

Daniel: Nu conteaza, nu vreau sa te simti stanjenita.

Am oftat usor.
Raisa:Iarta-ma cateodata vorbeste gura fara mine.

Daniel: Stai linistita, o sa ma asigur ca ajungi bine acasa.

Raisa:Daniel,te rog nu vreau sa fiu eu cea care te lasa fara slujba.
Promit ca nu mai spun nimic.

Nu i-am mai spus nimic, avea ceva ce ma facea sa ma razgandesc si imi provoca o dorinta inexplicabila de a sta cat mai mult timp cu ea.

I-am zambit usor.
Din instinct l-am luat de mana.
Raisa:Promite-mi ca nu pleci.

M-am uitat in ochii ei.
Daniel: Nu , nu plec.